BUCURIA VIEȚII

,,Primele semne trasate de omul primitiv reprezintă în acelaşi timp primele cuvinte ale unui dialog care continuă până în zilele noastre, al dialogului dintre artist şi natură”. (Aleksander Wojciechowski,,,Arta peisajului”, Bucureşti, Editura Meridiane, 1974, p. 5)

,,Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute” ar fi simțit că frumusețea calculului armoniei constă în acel lăsat neterminat rezervându-i naturii naturaleţea permanentei înnoiri, adăugiri în desăvârşire şi atunci… a văzut că este bine” a transmite moştenirea sacră ucenicului său, artistul, neastâmpărul de a se redescoperi prin natură continuându-i modelarea în perfecțiune… Artistul însuşi este natura!” mărturisea Paul Klee.

Principiul căutărilor înnoitoare denumit de Gauguin, dreptul de a risca totul în detrimentul rămânerii fidele în formule deja nefuncționale agreate uneori din precauția pierderii notorietății în faţa unui receptor de artă conservator redevine un imperativ moral al dreptului artistului de a experimenta în permanenţă naturalețea de a surprinde inefabilul şi de a restarta punerea în mişcare a tradiției. Contemplarea naturii în măreția inegalabilă a forței și frumuseții ei conferă spiritului uman urzeala descoperirii înţelepciunii decretând starea întregului, a Treimii, iar pictorul în permanenta sa nobilă ucenicie, arată acest mister al armoniei umanităţii.

Expoziția în sine ca spațiu de învățare împrietenire respiro- poate fi un joc al exersării de a re-vedea și a re-privi sentimente dezvăluite/învăluite de ucenicul lui, ca expeditor, iar destinatar fiind spiritul omului.

Reconsemnările, replici directe sau conotative, din Van Gogh, revăzute ca exersare metodică a îndeletnicirii adâncului şi complexului joc de-a arta, indiferent de timpul fraged sau matur al ucenicilor, parte a acestui proiect, definesc şi reafirmă două condiţii esențiale: certitudinea că sensul vieții lor e arta şi dorința de a dărui umanității emoția permanentei refaceri a creației.

,,Când se întâlnește forța noastră exterioară cu forța interioară ia naştere fenomenul artistic. Tocmai acest moment al primului contact, momentul apariției fenomenului doreşte să-l surprindă expresionismul”. (H. Bahr,,,Expresionismul”, München, 1920, p.)

Aşezarea în starea de creație nu înseamnă şi ,,nu se poate împlini în toată plenitudinea ei doar prin fructificarea aptitudinilor şi finisarea lor”, printr-o conduită pedagogică de nivel academic ci, presupune obişnuirea viitorului artist cu autoimpunerea stării motivării totale, acel crez al împuternicirii, acel dat de a transforma emoțiile, trăirile de zi cu zi, în imagini care reflectă BUCURIA VIEȚII indiferent de intensitățile pozitive sau negative, mai precis MereuReluarea refacerii facerii în nuanțe sincere şi adevărate, acel ,,delir neprefăcut” din lecția lui Vincent van Gogh, acest mistic adâncit în contemplația Universului.

Curatorul proiectului expozițional
Dir. Lect. Univ. Dr. Marius Dan Ghenescu

Expoziția este organizată de către Centrul de Cercetare Continuă „Sfântul Evanghelist Luca” al Facultății de Teologie Ortodoxă, secția Artă Sacră a UBB Cluj-Napoca, în colaborarea cu Liceul Montessori Cluj și Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca.

Ea poate fi vizitată până în data de 30 septembrie 2024, la Galeria Itinerantă PunctForte din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, str. Nicolae Ivan, f. n.